- ţuguitúrã
- s. f. (sil. -gu-i-), g.-d. art. ţuguitúrii; pl. ţuguitúri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ţuguitúrã
Look at other dictionaries:
ţuguitură — ŢUGUITÚRĂ, ţuguituri, s.f. Ţugui. [pr.: gu i ] – Ţuguia + suf. itură. Trimis de laura tache, 05.02.2003. Sursa: DEX 98 ŢUGUITÚRĂ s. ţugui, (reg.) ţuţui. (ţuguitură unui obiect.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime ţuguitúră s. f.… … Dicționar Român
ţugui — ŢUGÚI, ţuguie, s.n. Vârf de deal sau de munte; creştet, pisc; p. gener. vârful ascuţit al unor obiecte; ţuguitură, ţuţui. – et. nec. Trimis de laura tache, 05.02.2003. Sursa: DEX 98 ŢUGÚI s. ţuguitură, (reg.) ţuţui. (ţuguiul unui obiect.)… … Dicționar Român
ţuţui — ŢUŢÚI, ţuţuiuri, s.n. (reg.) Ţugui. – cf. ţ u g u i. Trimis de laura tache, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŢUŢÚI s. v. ţugui, ţuguitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ţuţúi s. n., pl. ţuţúiuri/ţuţúie … Dicționar Român
